joi, 13 septembrie 2012

linişte...

îmi place liniştea de după apusul soarelui. e reconfortantă. atunci lăsăm deoparte agitaţia, încruntarea şi vrajba din timpul zilei şi aducem tot mai mult a oameni.

închid ochii si văd mâna care-i alintă părul, care-i mângâie chipul obosit, dar frumos. nu mai e nevoie de cuvinte. şi-i cuprinzi obrajii în palmele-ţi mari pentru a te putea privi în ochii care-i spun ca i-ai dus dorul. îi simţi mâinile care te înlănţuiesc şi te fac una cu ea. se aude un oftat şi nu pricepi de ce. ba da, pentru că şi tu o faci la rândul tau. pentru că dorul a fost mistuitor şi nu ştiţi niciunul cum să faceţi din zi doar o clipă...

paşii mă poartă spre malul apei. dansul umbrelor mă îmbată de plăcere. imi aud tălpile lipite de pământul tare şi uscat. şi nu ştiu de ce, îmi vin în minte clipe din armată în care ne târam prin praf la lumina lunii. o adiere rece ma străfulgeră şi-mi alungă gândul. e de la apa rece care curge necontenit spre eternitate. iubesc vuietul acesta. e o muzică care-mi aduce aminte de copilărie, de sărutul dat unei copile prea copile...

pe treptele ce duc spre apa neostoită sunt tot mai mulţi tineri. unii îmbrăţişaţi, alţii prea timizi să o facă. unii doar se privesc ţinându-se de mână. e atâta pace în jur. oraşul se reflectă în argintul apei. sunt atâtea culori şi atâta viaţă tăcută şi neştiută. luna e mare şi îmi râde complice...

e linişte şi multă iubire în jur şi am vreme să mă gândesc, în sfârşit, la mine. mă încurajez să nu fiu trist. îmi tot spun de la o vreme că viaţa mea de acum nu e decăt un răgaz pentru ce va urma. îmi tot spun asta şi am tot mai des senzaţia că viaţa poate să înceapă iar pentru mine.

luna îmi râde bezmetică în continuare şi-mi vin în minte clipe dragi. dar nu mai sunt trist ca altădată, când mă gândeam la ce-am pierdut. nu. nu cred în semne, dar de la o vreme ceva îmi spune să mă pregătesc pentru o nouă viaţă. îmi place atât de mult să aud şi să simt asta.

a trecut ziua mea, deci ar trebui să nu mai fie atât de cald. nu simt încă răcoarea nopţii. ridic însă ochii şi pesemne că timpul nu a stat să-mi asculte gândurile. am rămas singur pe malul apei mele dragi. până şi bezmetica lună s-a înălţat destul cât să stăpânească noaptea. adun chiştoacele din jurul meu şi vreau să ajung acasă. aud iar paşii ce-i cunosc şi văd fereastra în spatele căreia nu se află încă nimeni. zâmbesc. şi doar eu ştiu de ce...

nu mai vreau decât să adorm cu perna mea mică în braţe. şi să simt curând razele soarelui printre pleoapele-mi adormite. şi să/ti spun: "bună dimineaţa!"





9 comentarii:

  1. Nu cred sa fi avut vreodata un mai bun suport moral decat cel din scrierile tale. Cu atata calm si rabdare traiesti totul incat si cea mai mica urma de revolta din mine dispare citindu-ti postarile.Binecuvantati sint cei ce au prieteni ca tine. Iti multumesc ca existi!

    Somn usor Sandu...si buna dimineata va fi deja dimineata cand vei citi comentariul

    RăspundețiȘtergere
  2. ...superb, ca o mangaiere pentru suflet ...

    RăspundețiȘtergere
  3. Tu insuti esti un om de pus la rana vorba bunicilor, asa ca nu e de mirare ca ceea ce scrii face bine cui citeste.
    si ca sa fiu in ton cu tine... esti cel mai de calitate pansament :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Pana la un moment dat crezi.......ca te astepta ceva,CINEVA,crezi ca poti sa-ti gasesti implinirea.De la o vreme ramane in locul sperantei doar un gol care te absoarbe in el pana ajungi tu ....gol..Raman doar clipele cand nu suna telefonul si cand vacarmul zilnic se opreste cand golul asta se umple doar cu disperare...si atunci ramai mut dar ceva urla in tine...disperarea urla.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. viziunea ta este una pesimistă şi nu o împărtăşesc. nu va exista niciodată un gol care să ia locul speranţei, cel puţin în ce mă priveşte. m/am săturat de gânduri negative. acestea ne trag în jos. am invăţat să fiu optimist şi mă bucur că am reuşit. nu pot decât să/ţi doresc şi ţie acelaşi lucru. merită! :)

      Ștergere
    2. Multumesc.Probabil nu am ajuns la punctul in care trebuie sa dau din coate ca sa pot sa merg mai departe.Probabil resursele de putere sunt in fiecare din noi.

      Ștergere
    3. http://www.youtube.com/watch?v=Nx1CbH2Bsao&feature=player_embedded
      pentru "anonim"

      Ștergere