duminică, 17 august 2014

sărut-mâna, tată...

dragă tată,

a fost ziua ta. ai făcut 70 de ani, şi ştiu că eşti la fel de frumos şi de bun ca în ziua în care a trebuit să pleci. sunt patru ani de când noi toţi ne strângem gândurile şi amintirile de ziua ta şi petrecem cu tine. tort n-am apucat să facem anul ăsta, dar cântul nostru de la mulţi ani a urcat din nou la cer, la tine. şi ştiu că ţi-au dat iar lacrimile ca întotdeauna. şi-am plâns şi noi de dorul şi de dragul tău.

te-am luat în noaptea asta cu mine la plimbare. te-am dus pe malul apei, acolo unde pot mereu să vorbesc în voie cu tine. şi-am fumat ţigară după ţigară povestindu-ţi despre cum o mai duc. aveam atâta nevoie să vorbim, să-ţi spun despre viaţa mea, despre ale mele, multe şi încurcate.  mi-a fost aşa de dor de tine, să ştii.

şi-am ascultat împreună vântul şi revărsarea apei. şi cântul frunzelor şi al paşilor celor grăbiţi în noapte. şi ne-am ţinut de mână şi ne-am atins obrajii scăldaţi de lacrimile calde. şi doamne de câte ne-am adus aminte, şi-am râs cu voioşie ca nişte copii scăpaţi de ochii şi de gura părinţilor. m-ai dojenit pentru că sunt încă singur şi te-ai bucurat că este lume care mă respectă. tu ai fost mereu mândru de mine şi am încercat mereu să te fac să simţi asta. erai exact ca şi mine, interiorizat şi cu o trăire incredibilă. şi asta până te copleşeau emoţiile şi plângeai ca un copil. nu pot să uit asta, pentru că mai fac la fel şi eu în ziua de astăzi. şi-am făcut-o şi împreună în noaptea asta frumoasă.

şi mi-e dor de tine de nu mai pot. mi-e dor sa te văd aşezat pe scaunul tău de pe balcon privind în zare spre o lume mai bună, cu ţigara aproape stinsă între degete. mi-e dor să-mi faci cu mâna când mă vezi pe stradă. mi-e dor să te văd jucându-te cu nepoţii sau comentând un meci. mi-e dor să te vad cu mama de braţ. mi-e dor de părul tău bogat şi cărunt. mi-e dor sa te văd meşterind mereu ceva, mi-e dor de vocea ta uneori aspră şi fermă. mi-e dor să-mi spui că mi-ai citit articolele sau că m-ai văzut la televizor. mi-e dor de vorbele tale. mi-e dor să-mi spui să vin să te văd mai des. dar cel mai dor îmi e să-ţi spun: sărut-mâna, tată, te iubesc şi "la mulţi ani!"



Un comentariu:

  1. Imi amintesc cat de atasata era Miki de ai tai si cat de fericiti erati toti cand va vedeati duminica la masa...

    RăspundețiȘtergere