sâmbătă, 27 iulie 2013

micile bucurii ale vieții...

de ceva vreme viața e frumoasă și bună din nou pentru mine. am lăsat cu totul în urmă haosul provocat de despărțirea traumatizantă de acum două primăveri. e unul în care am redescoperit micile bucurii ale vieții. și zi de zi, parcă descopăr altele și altele. semn că am învățat să simt și să văd din nou. e o senzație unică să te lași copleșit de nebunia frumoasă din jurul tău. și n-am de gând să-mi mai refuz nimic din ce-mi oferă.

și-am învățat încet încet și să dau. mă iubesc descoperind că tocmai am zâmbit, că am oferit o floare sau că am făcut pe cineva să râdă. mă iubesc descoperind că tocmai mi s-a făcut un compliment, că mă simt dorit.

îmi place să văd sălciile aplecate de vântul de seară. râd cu poftă de încăpățânarea lui dino în zbaterea lui cu rațele din mijlocul apei, și atunci când mă stropește fericit din cap până în picioare, sau când mă torturează cu limba lui lungă și umedă.

privesc cu drag florile în lumina caldă a lunii, sau trecerea lină a norilor pe cer. îmi afund fața cu nesaț în dulceața iasomiei răsărită iar parcă pentru a-mi zăpăci simțurile. mi-s dragi străzile goale noaptea și felinarele ascunse după coroanele copacilor. liniștea nopții și dansul umbrelor. răcoarea nopții și adierea ce-mi desfată trupul despuiat, încins de soarele care a mușcat din mine de-a lungul întregii zile.

și atunci, parcă îți vine mai ușor totul. și să răspunzi cu un zâmbet răutăților, și chiar să nu-ți mai pese că ești în concediu cu buzunarele goale. e magia micilor bucurii ale vieții...