dragostea mea, pare interesantă cartea... nu știu exact
cât ai mai apucat să
mă asculți, dar să știi că o vom lua de la capăt diseară...
îmi place să-ți
citesc și la fel de mult îți place să mă asculți. acum ai
adormit și aud cum respiri... îți
mângâi obrajii frumosi și
ochii ce s-au culcat și ei liniștiți...
ești atât de
frumoasă când
dormi... firul de lumină ce răzbate
dinspre stradă îți
luminează chipul. mă
uit la buzele ce încă
tânjesc după
atingerea buzelor
mele.
văd
freamătul lor neostoit, și,
iubirea mea, nu mă
pot abține... mă
aplec ușor, cu grijă
să nu-ți tulbur
somnul dulce. mă opresc doar
când simt respirația ta caldă
peste buzele mele...
vreau să te gust și
tentația este uriașă, însă încă mă
pot controla. respirația ta îmi
răcorește obrajii. închid
ochii și mă las purtat de senzații. simt
aievea totul, de parcă nu ne-am dezlipit nicînd buzele.
simt cum un fior o
ia la goană dinspre vârful picioarelor, iar un altul îmi zăpăcește
mintea și coboară la fel de nestăvilit înspre fluturii ce-i simt
peste tot în stomac.
iubita mea, tu-mi
citești gîndurile și în somn? ori în clipa asta chiar visezi
că ne sărutam din nou?
este magie, sau ce?
gemi ușor și
te simt tot mai aproape. buzele ni se
ating. își revendică acest drept. mai
simt cum te împingi în
buzele mele, apăsat și
cu poftă...
știu deja că
asta se cheamă că
facem dragoste. da, ne iubim cu buzele, ca și
când în ele
s-ar regăsi trupurile noastre pârjolite
de dorință, de atingerea celuilalt. ne-am
regăsit atât de repede, ne jucăm, ne răsfățăm și
ne tachinăm
într-un fel numai de noi știut...
iubirea mea, îmi
place să mă
năpustesc pe colțurile
gurii tale, să mă
înfrupt din bucata de carne dulce care
unește buza de sus cu cea de jos.... să
alunec într-o parte, ca apoi să
revin cu dor dincolo.... și asta îmi
vine să o fac la nesfârșit...
da, iubirea mea, sunt exact așa
cum m-ai descris în seara asta: un
nesătul.
ne sărutăm, și mereu este ca și când am face-o pentru prima dată. exact ca și atunci când buzele ni s-au cunoscut în seara aceea binecuvântată de aprilie. și e la fel mereu. și încă n-am aflat care dintre noi a închis ușa în urma noastră.
acum, e însă,
totuși, un pic altfel. buzele noastre fac
dragoste, adormite, ale tale, și în
acelasi timp vioaie și lucide, ale mele...
nu-ți vine să
frângi visul, dar nici mie să
domolesc vraja ce m-a cuprins....
da, iubirea mea, e atâta
tihnă în
atingerile noastre, dar și atâta
dorință.... mahmure de atâta
plăcere, buzele iți
tin treaz visul, iar mie îmi amorțesc
tot ceea ce simțeam aievea.
ne-am iubit așa
toată noaptea. dimineața
ne-a găsit la fel de insetați,
la fel de plini de dor după atingerile
buzelor noastre care nu mai au de
mult limite...
hai să-ti
spun ceva acum, iubirea mea: bună
dimineața!
auzi bărzoiul nostru cum râde iar?
