duminică, 3 martie 2013

iubesc căcatul ăsta de viață...

ce resort ne împinge să ne încăpățânăm să ne lovim cu capul de pânzele albe și să încercăm să vedem dincolo de ele? ce ne face să ne agățăm de ceva ce doar noi credem că putem apuca? și asta în ciuda evidențelor și a principiilor unei societăți din ce în ce mai degradate? care să fie explicația că persistăm în acțiuni pe care toți le văd sortite pieirii? ce ne dă nouă sentimentul că facem bine ce facem sau că acțiunile noastre nu vor dăuna celorlalți? contează asta sau nu? contează că că încăpățânarea noastră poate distruge sau salva o relație? îndărătnicia poate sau nu poate fi controlată?

avem nevoie de îndărătnici în jurul nostru? cu siguranță că da, altfel am fi niște oi mânate de un vlăjgan lânos pe cărările doar de el îngăduite.

n-am nevoie de nimeni care să-mi explice că acțiunile mele sunt sau benefice pentru unul sau altul și nici nu mai vreau să fac compromisuri. am făcut destule, chit că nu știam că ce fac se cheamă așa. m-am regăsit și vreau să-mi trăiesc viața așa după cum o consider eu de cuviință, nu dictată de nevoile unuia sau altuia care, la un moment dat, poate să-mi fie chiar drag. într-atât de drag încât să fac lucruri pe care nu le visam niciodată. doar că, i'm too old for this shit, cum s-ar spune. că-mi sunt înțelese și acceptate acțiunile, bine, că nu sunt înțelese și acceptate, și mai bine. viața e atât de simplă și ne chinuim mereu s-o complicăm. și ne legăm, încăpățânați, de momente și lucruri pe care le-am mai trăit, convinși fiind că doar așa trebuie să fie. că doar așa trebuie să ne trăim viața, și că orice îndrăznește să se abată de la comun e nedrept.

refuzăm să luăm și altceva ce e bun de la viață. căcatul ăsta de viață am văzut că-ți oferă o infinitate de variante de a trăi. bine. dar suntem prinși în chingile unui tradiționalism și a unei educații de multe ori precare, care ne închid pleoapele și ne refuză și mai frumosul din viață. să fie tot încăpățânare aici? să fie frica de a accepta că viața e frumoasă oricum, cu sau fără prejudecățile și blocajele mentale ale existenței prea mult alterate de tradiționalismul în care ne zbatem?

trebuie doar să deschidem ochii. larg de tot. și să începem să vedem lumea cu alți ochi. cu ochii celui care vrea să cunoască și să iubească altfel decât o fac majoritatea oamenilor. să nu ne mai fie frică să trecem la un nivel superior. să educăm și să iubim în ton cu vremurile. nu mai vreau să trăiesc aidoma părinților, bunicilor și stră-stră-bunicilor mei.

m-am săturat de obiceiuri, de tradiții și de tot ce aduc ele. sunt doar un blocaj în calea evoluției noastre. sunt doar o barieră în calea evoluției umane. un hop pentru care merită să te sacrifici pentru a-l trece. închide ochii și încearcă să vezi altfel acțiunile celor din jur, și nu le mai judeca raportându-te la ceva ce a fost, raportându-te la ce spune lumea din jur. nu mai dau doi bani pe ce spune lumea din jurul meu. mi-am câștigat acest drept. mi-am câștigat libertatea să văd lumea prin ochii mei. prin felul meu de a fi. caut utilul și plăcutul acolo unde nimeni nu îndrăznește să gândească. și o fac fără remușcări. și fără a mă gândi la consecințe.

iubirea și felul în care o manifești trebuie să răbufnească din interior, ca un vulcan în erupție, nu comandată și trăită după cum o fac toți. ești o personalitate aparte, ești un individ unic în lumea asta. iubește cum n-a mai făcut-o nimeni până acum. contează că ți-e inima plină de bucurie, sau ți-e teamă că te vede vecinul cu un bărbat de mână? hmmm... grea întrebare!






5 comentarii:

  1. Incapatanarea distruge o relatie, doar ca trebuie sa ne asumam consecintele actiunilor noastre. Iar iubirea toti o cautam, unii o gasesc, altii nu vor s-o accepte sau nu sunt pregatiti, sau, nu pot simti vulcanul. Asta e viata.

    RăspundețiȘtergere
  2. uhhhh, again ! sper sa nu te superi, tocmai ti-am descoperit blogul intamplator, imi place cum scrii si am o presimtire ca voi deveni un cititor fidel..asa incat, imi permit cateva intrebari..esti cumva un vulcan indaratnic care nu vrea sa erupa? si... crezi ca bunica a iubit altfel ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. iti doresc, atunci, sedere placuta printre gandurile mele... :)

      Ștergere
  3. merci, haha, ma gandeam la bunica..daca nu cumva l-a luat pe bunicu fiindca avea oi mai multe..
    am inteles ce vrei sa spui...cu siguranta ca acelasi vulcan i-a nelinistit si pe ei doar ca ei au fost mai pudici, mai retinuti, mai limitati in exprimare. noi ar trebui sa fim mai altfel...bineinteles, in limitele unei decente...

    RăspundețiȘtergere