am scăpat de 13, să vină 14...

n-am de gând să schimb prea multe în anul ce vine. voi rămîne inamicul prostiei şi al nesimţirii. adeptul dreptăţii şi sincerităţii. al bunului simţ şi al normalităţii.

îmi doresc să pot avea mai mult timp pentru cei care contează cu adevărat în viaţa mea, să apreciez mai mult lucrurile bune care mi se întâmplă şi să mă aplec mai mult asupra celor care au nevoie de un sfat şi o vorbă bună.

vreau să cunosc oameni noi şi să văd locuri frumoase. să zbor cu avionul şi să mă bucur de magia mării.

a fost un an în care "declaraţia de avere" a suferit modificări importante. am pierdut, printre altele, o casă, dar am câştigat o libertate de care vreau să profit la maxim.

îmi spunea cineva că dacă te visează două femei în acelaşi timp,  e veste de însurătoare. s-a întâmplat, visul nu însurătoarea, aşa că... vedem. nu mă voi însura, dar, oricum, vreau să mă plimb cu cineva de mână, să-mi aduc aminte cum e să iubeşti pe cineva, să simţi cum e să iubeşti şi lumea întreagă să se reducă la asta.

vreau să fac sport, să slăbesc şi să renunţ, cândva, la fumat. să fac mai multe poze şi să mă împrietenesc din nou cu aparatul de filmat. să râd mai mult, să zâmbesc mai mult. să simt din nou lacrimile fierbinţi ale bucuriei.

la mulţi ani. să fie un an frumos şi vesel...

cum am devenit un... ren

sincer, eram convins că de acest crăciun nu mă voi putea bucura aşa cum aş fi vrut. şi nu era vorba despre faptul că urma să lucrez de dimineaţa până seara tîrziu şi în ajun, şi în prima zi, şi în a doua. uf, şi în a treia la fel. nu-mi dădea pace gândul că voi întâmpina miracolul naşterii alături de un grup de care încă aveam dubii. aveam iluzia că am pierdut apartenenţa la orice grup, dar m-am înşelat apoi destul de tare

şi nici măcar n-au început bine lucrurile. nu-mi doream decât să ajung o dată acasă şi să o colind pe mama. am fost nervos, alţii au fost şi ei nervoşi şi bombăneau la bucătărie. în loc de colinde, prin redacţie zburau păsărele mari şi negre. şi telefonul nu se mai oprea din sunat. mă suna şi dana, şi mădălina, şi magda, si cealaltă dana, şi georgi. mai lipsea să mă sune doar mitică. text de live, ştirea aia când e gata, schimbăm live-ul, mai vrem un om de live. schimbăm iar live-ul, vrem sumarul. şi ştirile nu erau gata, şi textul de live venea când mari era deja la cadru. şi mari bolborosea, şi invitatul în jurnal a trebuit schimbat. şi tot aşa. şi-mi venea să dau cu telefonul de pereţi şi să mă aşez sub bradul de lângă palmieri. şi să mă colind! şi înjuram în gând nesăbuinţa de a mă uita la "bounce" până la trei dimineaţa... nebunie, ce mai, dar am strâns din fund şi am răzbit. şi, seara, am colindat-o şi pe mama la usă, cu dino călare pe mine.

la cinci dimineaţa, mari era nedormită, dar zâmbea. sergiu încă se lăuda cu cefele lui, trei la număr, aruncate pe gâtlej în jos la micul dejun din ziua de ajun. şi aveam şi cu ce da live în 6, şi ştirea din sport era în ftp de cu seară şi tot aşa. îmi ingheţau mâinile pe ţigara din care trăgeam cu poftă pe terasă şi i-am zărit, acolo, în colţ, pe ei doi, mari şi, mereu pofticiosul, sergiu, îngheţaţi şi ei, luminaâi de lampa chioară aşteptând să intre în turul de locaţii. şi mi-au fost atât de dragi vazându-i aşa, acolo, încât i-am numit vestitorii moşului. şi chipul mi s-a luminat, şi sufletul mi s-a deschis. şi auzind vocea ce spunea bun găsit celor care poate se uitau la televizor atunci, mi s-a părut că e colinda ce-o aşteptam de crăciunul de anul ăsta. de aici... a fost minunat, miracolul crăciunului ne-a cuprins pe toţi şi ne-a apropiat. sergiu încă mai simţea miros de ceafă la grătar în platou, alex ţopăia de bucurie că s-a văzut iar la televizor, mari a prezentat un jurnal cu un bigudiu uitat în păr, bibi de-abia se ţinea pe picioare după 20 de kilometri făcuţi cu mocăniţa pe drum de munte, ţene ne vorbea iar despre sex, laurenţiu striga că n-are ce monta, csibi asculta death metal, heri moţăia pe un fotoliu strâmt. jurnalele curgeau şi nimeni nu mai striga, nimeni nu se mai plângea de oboseală. şi am râs, doamne cât am râs. eram grupul. ăla pe care-l doream. magia crăciunului se împlinise iar. şi am devenit, brusc, renii moşului. renii bucuriei şi ai prieteniei. şi aşa am dus-o până la capăt.

mari spunea în seara asta că n-are somn, că o fi din cauză că n-are renii cu ea. de ceilalţi reni, prietenii mei, m-am despărţit şi eu cu greu. dar e numai o săptămână ce ne desparte. şi chiar dacă mai sunt unii care încă nu cred, eu le garantez că putem fi înhămaţi la orice sanie. pentru că o vom duce oriunde va fi nevoie. pentru că... suntem, deja, renii moşului!