joi, 27 septembrie 2012

o mie de zâmbete...

ceea ce a început ca un capriciu, văd că a devenit un lucru chiar serios. am depăşit astăzi, după nici 20 de zile, graniţa celor o mie de afişări pe această pagină a gîndurilor mele. nu ştiu dacă sunt multe, dacă sunt puţine, pentru mine e însă un lucru extraordinar. aţi intrat aici, din românia, dar şi din statele unite, din canada, din italia şi elveţia, din qatar şi grecia, din germania sau din marea britanie, sau chiar din china. şi asta m-a umplut de bucurie. pagina asta a devenit deja ceva drag pentru sufletul meu şi nu am de gând să renunţ la ea.

de la prima postare şi până acum mi s-a tot spus că ce scriu e curajos şi profund, că e naiv, că e curat şi sincer, că face bine sufletului, că e trist dar şi optimist, ba chiar că sunt un plângăcios care scrie aşa doar pentru a stârni compasiunea femeilor. asta a fost chiar tare! orice aţi gândi citind rândurile mele, pentru mine înseamnă doar că am fost pentru o clipă cu voi şi asta e tot ceea ce contează.

nu mă voi opri din scris, pentru că-mi face bine. simt că am astfel timp şi pentru mine şi am cum să vă spun ce mai fac şi ce mai gândesc. pentru că n-am făcut de mult timp asta. pentru că în astea două săptămâni şi ceva am reuşit să zâmbesc de cel puţin o mie de ori. vă îmbrăţişez şi poate aniversăm împreună şi zâmbetul 2.000...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu