duminică, 14 octombrie 2012

florile lunii...

pereţii camerei îmi apăsau tâmplele şi simţeam nevoia să respir aerul tare al serii. afară a plouat şi soarele stă să cadă. nu e târziu, dar văd că strada e lipsită de viaţă. pare că adierea nopţii a gonit lumea în case. nu-mi place amorţirea asta.

uruitul păsării de fier îmi saltă privirea. n-o văd, dar e acolo. ştiu că zboară departe, poate chiar spre tine. îmi doresc să am aripi şi să mă înalţ. sunt sigur că-ţi voi simţi urma.

luminile străzii sunt deja departe şi simt cum pământul respiră aerul rece. nu mai ştiu drumul şi paşii mă poartă prin iarba udă. e liniştea pe care o iubesc şi-mi pare rău de fiecare firicel de viaţă pe care-l strivesc.

iau luna în palme şi desfac stelele de pe cer să-mi lumineze calea. poate că aşa făcea şi bunicul meu. îl văd şi acum cum apărea senin şi luminat de becul chior lipit de peretele casei din grădina întunecată cu prunele în poală. şi nu înţelegeam cum face asta.

era înţelept bunicul meu şi fiecare vorbă a sa mă făcea să mă gândesc la alte zece. mi-e dor tare de el, de ziarele şi de cărţile îngălbenite pe care mi le trântea în faţă. nu că n-ar fi avut nevoie de o mână de ajutor, dar mă lăsa mereu să stau în liniştea casei, să mă muncesc cu cuvintele.

vedeam deja prin ochii bunicului meu. vedeam undeva aproape şi cărarea pierdută. mângâiam tulpinile aproape uscate şi am început să rup una câte una. ştiu acum că aşa făcea şi el cu prunele din grădina aprinsă de întuneric. că vedea ce voia doar el să vadă. plantele aspre îmi răneau degetele şi aproape că le smulgeam din culcuşul lor. le strângeam înecat de emoţie şi parcă le aşezam între două coperţi deja îngălbenite.

am luat-o spre casă şi paşii nu-mi ajungeau. cred că eram ridicol în acele momente. dar eram un ridicol fericit. aşa cum e fiecare bărbat cu flori în braţe. le-am aşezat toate pe perna ta mică. şi sunt chiar frumoase. şi sunt florile lunii...












7 comentarii:

  1. oare ce parfum au florile lunii? poate acel parfum al indragostitilor ?

    RăspundețiȘtergere
  2. si ea este tot o ridicola fericita cand strange-n brate perna ei mica si parfumata..
    cat de frumos scrii !

    RăspundețiȘtergere
  3. intr-unul din acele puncte luminate esti si tu
    pasarea de fier stie ca esti acolo
    poate ca intr-o zi, te va lua in zborul sau

    http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=ev9oPUNaqXE

    RăspundețiȘtergere
  4. strang cana fierbinte intre palme si citesc ..... ma cuprinde un dor nebun si incerc sa dezleg misterul lunii .... esti deosebit ....stiu asta !!!! noapte buna :)

    RăspundețiȘtergere
  5. oooooof.eu sunt o ANONIMA si am si eu o perna mititica si si si vrea si eu flori de astea de ale lunii !!!!Sa-mi aduci !

    RăspundețiȘtergere