la mulți ani, dragule...

mă doare carnea toată.

mă dor ochii pentru că nu te văd. mă dor urechile pentru că nu te mai aud. mă dor buzele pentru că nu mai simt gustul buzelor tale. mă dor brațele pentru că nu mai au ce strânge.

mă doare sufletul pentru că te-am supărat.

te iubesc de-mi sar ochii din cap de dor și mă pedepsesc pentru tot ce am facut rău.

am fost la biserică în dimineața asta și am aprins lumânări. și m-am rugat. m-am rugat pentru tine, m-am rugat pentru mine si m-am rugat pentru noi. am și zâmbit cu gândul la nebuniile pe care le-am făcut, am și râs cu gandul la râsul nostru, si apoi... mi-au dat lacrimile. am plâns, acolo, singur în biserica rece și pustie.

parcă de nicăieri, un preot a venit și s-a asezat lângă mine. mi-a pus mainile pe umeri și mi-a spus să nu ma opresc din plâns. să scot toată durerea din suflet. să-i dau drumul și să fac loc speranței. eram mut de durere. nu am putut articula niciun cuvânt. îi priveam doar ochii mari și blânzi. îi auzeam vorba domoală și-i simțeam bunătatea din suflet.

nu am putut face altceva decât să închid ochii. mi-ai apărut iar, tristă, și ochii tăi erau împlântați într-ai mei. brusc, ai zâmbit și m-am umplut de bucurie. am deschis ochii și l-am văzut pe preot rugându-se. ținea strâns în mâini o cruce mare și galbenă. privea undeva în sus și îi auzeam ruga șoptită.

lacrimile au încetat să cadă și priveam uluit la omul din fața mea. în clipa aceea mi-am spus că mai am o șansă. că nu sunt singur.

i-am pus mâna pe umăr și n-am putut rosti decât: ”mulțumesc, părinte”. ”dumnezeu iartă, fiule”, mi-a spus. am început să-i vorbesc. i-am spus tot. tot ce greșisem și cum am ajuns să produc suferință. i-am spus omului blând și răbdător din fața mea că nu-mi ajunge doar să-mi eliberez mintea de păcat și că vreau ca și ea să poată ierta. că e singura și cea mai de preț dorință a mea, acum în prag de an nou. nu mi-a spus decât: ”mergi acasă acum, și vă aștept aici pe amândoi”.

omul cu chip blând a dispărut de lângă mine, la fel de brusc cum a apărut.

am tras cu nesaț în piept aerul rece de afară. tu, mi-ai apărut din nou. ți-am luat mâna și am strâns-o cu putere. mi-am împlântat eu acum ochii într-ai tăi și ți-am cerut din nou să ierți. te iubesc, și nu e, și nu însemn nimic, fără tine.

la mulți ani, dragule și scumpule...