luni, 2 aprilie 2018

duminică, înainte de Paști...

îmi este frig. pe dinăuntru.

tu, inimă, bați de nebună, să nu cumva să spui stop. chiar, pentru ce te mai chinui? ce te mână, ce vrei să mai văd? ce vrei să mai simt? ce vrei să mai aud?

simt că n-am aer.

știi ce? mai lasă-mă un Paște, mai lasă-mă o săptămână. apoi du-te de nu mai poți. de nu mai pot. de n-om mai putea. mai lasă-mă o vreme măcar.

ce mai înseamnă o vreme? o zi, două, trei, o lună, un an, treizeci de ani. măcar atât cât tu mai știi că sunt așa cum stii demult.

încă mai sunt așa.

dar e frig. și urlu. și n-aud. am surzit? nu mai am voce? tu m-auzi, inimă nebună? sau sunt eu nebun? văd, dar nu e nimic de văzut. mi-e frică iar să pășesc. să văd, să aud. am crezut că m-am lecuit, că pot să am dreptul să cred, că am ceva al meu.

dar, mi-e frig, și astăzi, pentru asta, te bag în mă-ta, lume. ieri a fost cald.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu