sâmbătă, 2 aprilie 2016

am fost, pentru o noapte, al capone...

în mijlocul camerei nu era decât o masă rotunda, și o lampă parcă prea jos înțepenită. În jurul ei era intuneric și auzeam muzica răzbătând dintr-un loc neștiut.

eram doar noi doi la masa acoperită de catifeaua groasă, și era fum, și mai erau vreo două sticle de vin. una, era demult goală și paharele ne erau pe jumătate pline.

mi se făcuse cald și ai simțit asta. mi-ai spus că pot să-mi deschei nasturii de sus. purtam cămașa neagră, pe care tu mi-ai cumpărat-o încă din ziua în care ne-am cunoscut.

stăteai în partea opusă mie. ți-ai tuns părul scurt așa cum aș fi vrut să te văd mereu într-o noapte ca asta. și acum era așa, strâns pe lângă urechi. și erai pietănată ușor spre stânga și purtai o agrafa roșie, lungă și subțire. cerceii îți lunecau leneși pe lângă gâtul gol... rochița, de un roșu închis, îți strângea sânii pe jumătate dezgoliți.

trăgeai cu nesaț din țigara înfiptă în porțigaretul lung, și aveai picioarele săltate pe scaunul de lângă tine. erai relaxată și lăsată ușor pe spate, și te legănai ușor purtată de muzica ce se auzea parcă de tot mai departe.

scrumiera de pe mijlocul mesei era plina de țigările strivite la jumătate...

purtai pe deget un inel cu o piatră mare și roșie pe care-l răsuceai ușor pe deget. mă priveai în ochi. știai că-ți sorb fiecare gest. și îți plăcea asta...

afară, se vedeau farurile unei masini rătăcite în noapte și, pentru o clipă ți-am zărit buzele acoperite cu un ruj roșu aprins. le-am văzut încălecate una peste alta și știam ca le muști usor. și.. aveai acea privire...nu-ți dezlipeai ochii de pe mine. și nici eu nu puteam face altceva. privirile noastre vorbeau în locul nostru și nu mai era nevoie de cuvinte.

ai renunțat să te mai joci cu inelul și ți-ai agățat degetul în lanțul lung ce-ți înconjura gâtul gol. priveam fascinat la felul în care-l încolăceai pe degetul arătător....

brusc, ai dus paharul la gură. și-am devenit gelos în acel moment pe bucata de sticlă ce se desfăta cu buzele tale. ai întins ușor brațul și ai lăsat scrumul să cadă ușor peste resturile din scrumieră.

cred că băusem prea mult, pentru că mi se părea ireal de lentă mișcarea ta. era ca și când cineva apăsase un buton nevăzut și totul se derula nefiresc de calm în fața ochilor mei. simțeam doar aerul plin de senzualitate, cutremurat doar de tresărirea molatică a sânilor stranși în pânza roșie.

nu cred ca băusem prea mult, totuși. îmi simțeam mintea ascuțită și excitată de fiecare gest al tău. dimpotrivă, cred că n-am fost niciodată mai conștient că aveam în fața ochilor cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o în viața mea.

și nu era vorba doar de ochi, și nici de buze, și nici de sânii aproape dezgoliți. și nici de gâtul subțire. nici măcar de picioarele goale, ușor indecent desfăcute și proptite pe scaunul păstrat parcă special pentru asta acolo.

nu. era mai mult decât atât...

am căutat înfrigurat tabachera si mă rugam să mai treacă o mașină pe strada adormită.

sunetul brichetei a spart pentru o secundă lumina pală a lămpii atârnate și ea, parcă, lasciv de-asupra noastră.

am realizat că frumusețea ta... erai tu, de fapt.

farurile salvatoare au apărut de nicăieri și ți-au luminat din nou chipul.

mi-ai spus, șoptit, că o să-mi cadă scrumul pe jos.

mă simțeam ușor prostuț acum, și îmi imaginam chipul transfigurat de plăcerea și privilegiul de a te avea și de a te simți acolo, doar cu mine, doar pentru mine. iți priveam chipul ce-mi zâmbea ușor posesiv.

am realizat brusc care este adevărata frumusețe a ta.

și nu trebuia decât un far de mașină și o scăparare de brichetă să-mi dau seama. și o țigară uitată între degete.

frumusetea ta vine din faptul că-mi uit tot mai des vorbele.

frumusețea ta vine din fâstaceala ce mă cuprinde mai mereu. din neliniștea că minutele și orele parcă s-au răzvrătit și s-au oprit undeva pe drum, amânând clipa revederii.

frumusețea ta vine din trecutul meu, de atunci când visam îmbrățișat de valurile neostoite ale mării, la minunea ce voiam să apară din orizontul fără de sfârșit.

muzica s-a oprit brusc, și am tresărit amândoi.

mi-am făcut curaj și m-am ridicat. ți-am întins mâna și te-ai agățat strâns de ea.

eram lipiți unul de celălalt și ți-am șoptit că vreau să dansăm.

și că o să-ți cânt eu...

mai conta ce?

restul... va fi doar povestea noastră...



11 comentarii: