luni, 24 decembrie 2012

un glob mic. și roșu...

afară ninge liniștit, și-n casă arde focul,
iar noi, pe lângă mama stând, de mult uitarăm jocul.
în casă patul e făcut, dar cine să se culce,
când mama spune de Iisus, cu glasul ei cel dulce?
cum s/a născut Iisus în fân, în ieslea-i săracă,
iar boii peste el suflau, căldură ca să-i facă.
și-au mai venit la el, apoi, păstorii de la stână
și îngerii cântau în cor, cu flori de crini în mână.

îmi dau lacrimile mereu când ascult colinde. îmi dau lacrimile mereu când cânt colinde. n-am ce face, se întâmplă mereu și este peste putință să fie altfel. iubesc toate aceste cuvinte și mă umplu de bucurie. de bucuria nașterii Lui și de renașterea noastră. cineva i-a spus boceală, dar nu sunt trist, respir doar bucurie. atâta bucurie, atâta sensibilitate și bunătate încât, la mine, dă pe dinafară. și nimeni nu-mi poate lua asta.

trăiesc magia crăciunului aparent singur. pentru al doilea an, dar sunt fericit că simt ca întotdeauna. n-a pierit nimic din ce știam. pot să râd și să plâng de bucurie cu aceeași lumină în suflet. pot să cânt și să-mi auzi colinda oriunde vei fi. primește-o și las-o să te umple de fericire. așa-i că e un fel de magie?

te iau de mână și te duc la bradul împodobit. îți strălucesc ochii, și-ți spun că n-ai fost nicicând mai frumoasă. că ești făcută din bucuria și bunătatea crăciunului. din lumina ce-ți scaldă acum chipul. mi-a fost greu să aleg darul pentru tine. ți-aș fi dat inima, dar m-am gândit că aș muri să nu mă mai gândesc la tine. ți-aș fi dat sufletul, dar nu m-aș mai bucura ca și acum, ți-aș fi dat mâinile, dar cum să nu te mai ating? ți-aș fi dat ochii, dar cum să nu mă mai bucur de privirea ta? te trag pe covorul moale și-ți cuprind fața îmbujorată. știi că te iubesc, dar nu mai fac ca altădată. vreau să și auzi asta. și îți spun că te iubesc, mângâindu-ți ochii frumoși. și nu mă mai satur spunându-ți cât te iubesc. și, să știi, am ceva pentru tine. în cutia mică de sub brad. e doar un glob roșu. dar unul care le are înauntru pe toate. și inima mea, și sufletul, și mâinile, și ochii mei. și colindele, și luminile din brad. strânge-l în palme. așa voi fi mereu cu tine. până la crăciunul următor, când îți voi spune din nou că te iubesc... și poate atunci, vei pune tu sub brad un glob mic. și roșu...






7 comentarii:

  1. SUPER..., CRACIUN FERICIT!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. ...si uita asa s-a nacut...cinismul , ca un reflex de autoaparare !
    Sa nu o consideri obraznicie din partea mea , ci doar un feedback..
    Sarbatori fericite !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. CÍNIC, -Ă, cinici, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care dă pe față, cu sânge rece, fapte sau gânduri condamnabile, care calcă, fără sfială, regulile moralei, de conviețuire socială și de bună-cuviință; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează, exprimă asemenea atitudini.

      CÍNIC, -Ă I. adj. 1. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, nerușinat

      scuze, dar chiar nu inteleg ce e condamnabil, calcat in picioare de morala si buna cuviinta, nerusinat??? in fine. e opinia ta :)

      Ștergere
  3. nu e vorba de "autoapararea" ta...ci de a celor ce...citesc !
    unora dintre noi , li se poate declansa un astel de reflex...
    nu ai fost tentat niciodata sa respingi o mana care mangaie ?

    RăspundețiȘtergere
  4. Un glob australian .... si rosu :)

    RăspundețiȘtergere
  5. http://www.youtube.com/watch?v=7Mpo_RbX46I
    si unul galben, mai vesel
    http://www.youtube.com/watch?v=7ndMsgtFKb4

    RăspundețiȘtergere