luni, 14 ianuarie 2013

undeva, cândva...

mi-e dor de vremurile frumoase ale lumii de atunci. de turnurile și tumultul cetății. și de tropotul cailor. de poarta grea prin care te strecurai. de pădurea în care ne vedeam la ceas de seara. de copacul bătrân care-mi știa rugile și dorul de tine. de vântul care-ți purta pașii spre mine, de frunzele care-ți împodobeau părul. de soarele și luna ce vegheau îmbrățișarea noastră.

și aveai mereu în mână batista lăsată sfios, cândva, la picioarele mele. ți-am atins atunci prima oară degetele. și tot atunci ne-am făcut curaj și ne-am privit în tihnă în ochi. surprins, și timpul parcă s-a oprit în loc. îți vedeam obrajii îmbujorați. și pieptul răscolit de inima-ți ce nu-și mai găsea locul. l-ai acoperit, rușinoasă, cu batista și ți-am atins buzele. ai fugit, dar m-ai sărutat cu un tremur lung al pleoapelor.

ne plăcea să alergăm printre copacii ce se dădeau din calea noastră. îți văd și acum buclele răzlețe în aerul încălzit de vietățile ce ne așteptadu mereu. iubeam să te văd alergând cu rochia grea ridicată de-asupra genunchilor. și nu-mi doream deloc să te ajung din urmă.

te lăsam să mă privești chicotind pe după copacii tineri. ne râdeau ochii de fericire și-i prindeam și pe ei în îmbrățișarea noastră. te jucai cu degetele prin părul despletit și ochii tăi mă ațâțau. și vedeam iar tălpile tale goale ce alergau pe așternutul moale de frunze dezmierdat de atingerea ta. adânc în pădure, ne aștepta luminișul nostru. și cerul ne uda iar cu picuri mari și grei. și margaretele ne acopereau trupurile înlănțuite.

îți adunam stropii de pe buze și le sorbeam dulceața. ne tăvăleam prin iarba udă și florile ne dezgoleau. ne iubeam departe de toți și departe de toate. cu batista albă între degetele încleștate de frumusețea noastră...







5 comentarii:

  1. ..imi place sa hoinaresc printre bloguri , in speranta ca am si alte perspective asupra vietii, sa vad lumea prin ochii altora . Insa la tine ,deja...doare !! Imagini idilice , sentimente rascolite..tinere , al tau este viitorul .Asta , doar daca in timp te lepezi de trairile si frustarile astea adolescentine si ai sa ne povestesti despre ..viata .
    ..eu raman sa...veghez..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ok, dar ce spui dacă sunt încă un adolescent în ale vieții? hmmm, care să fie frustrarea, totuși? buna dimineața :)

      Ștergere
  2. ... am citit si am recitit ..in dorinta de a descoperi o urma de "frustrare adolescentina" insa nu, nu reuseam sa dau de acest "feeling" sub nici o forma. Nu se simte decat greutatea unui dor adevarat, sincer si mai ales descris de un om trecut prin toate etapele vietii, care are curajul sa le recunoasca si sa le simta din nou . Imi place mult ce impartasesti cu noi si nu am sa critic ceva decat in momentul in care voi avea si eu curajul sa astern in randuri nu doar sa simt... ;) O seara frumoasa !

    RăspundețiȘtergere
  3. ...undeva, cândva...și, totuși, atât de...aici! :)

    RăspundețiȘtergere