miercuri, 14 noiembrie 2012

november rain...

plouă mărunt, aşa cum n-am mai văzut niciodată. nu văd stropii, doar simt pe faţă perdeaua fină de apă. şi e cald pentru vremea asta.

şi e atâta linişte.

şi nu e nimeni pe stradă să vadă ce simt acum. şi chiar nu e nimeni. e ciudat de linişte. nicio maşină, niciun pas grăbit spre casă.

parcă nu mai aşteaptă nimeni pe nimeni.

se aude doar fărâma de apă prelinsă de pe frunza încă lipită de trunchiul obosit al copacului. parcă sunt prins într-un laţ al timpului. e un dans mut al nopţii în care mă prind cu gândurile ce nu-mi dau pace. şi nici nu mă mai doare capul. stau şi privesc prostit la tot ce se mişcă în jurul meu. nici nu ştiu dacă trebuie să-mi fie teamă sau nu. totul se roteşte acum în jurul meu. e ireal ce văd şi ce simt. totul se unduieşte sub ochii mei mari.

văd dincolo de sticla aburindă a ochelarilor. simt că nu e nevoie decât de un pas pentru a călca pe alt tărâm.

mă înfior, însă nu e decât apa care se scurge pe sub gulerul hainei. mă simt cald şi văd cum respir viaţă. văd liniştea nopţii şi îi simt suflul. şi mă simt un privilegiat. pentru că tu dormi.

aşa cred că plânge cerul. ca şi acum. tăcut şi infinit de mărunt. şi de neştiut. şi fără lacrimi...





2 comentarii: