marți, 18 septembrie 2012

am provocat timpul...

m-am săturat să stau nepăsător privind la trecerea implacabilă a timpului. m-am săturat să văd cum acesta se scurge precum nisipul ţărmului printre degete. m-am săturat să văd cum cerne viaţa şi curmă destine prea devreme. şi să aud mereu că nu ne putem împotrivi acestui hoţ de suflete. m-am săturat de prea indecentul act al resemnării.

nu putem opri acest monstru care ne bântuie existenţa, dar îi putem pune oprelişti în funebra-i trecere. pentru că, dacă facem asta, câştigăm răgaz. răgaz de a fi alături de cei dragi, răgaz să prindem luna în palme şi soarele în ochi. răgaz să râdem şi să devenim mai buni. răgaz să mai plângem cu lacrimi grele de bucurie.

am provocat timpul. şi armele mele nu sunt deloc complicate. pistolul îmi este zâmbetul, sabia surâsul şi pumnalul vorba bună. şi mai mereu lovesc drept la ţintă cu ele. şi mi-e totuna că monstrul mai face un pas în drumul său, însă ştiu acum că-l face mult mai obosit. şi asta pentru că trăiesc mai din plin. şi fiecare zâmbet, şi fiecare surâs şi fiecare vorbă bună îl ţine mai departe de mine. trag de fiecare secundă precum un sclav la galere, trag de fiecare clipă îmbolnăvit de dorinţa de a trăi. trag de cel de lângă mine să priceapă că asta e calea. ura şi încruntarea ne grăbesc sfârşitul. minciuna şi nesimţirea ne deschid uşile spre golul din suflete. spre nimic.

să nu mai vedem desenul adânc şi aiuritor de pe frunţile noastre, să nu fim trişti că ochii devin mai grei iar pasul mai încet. un zâmbet, un surâs şi o vorbă bună ne ţin spiritul tânăr. eu aşa ma simt de când am provocat timpul...




5 comentarii:

  1. http://www.youtube.com/watch?v=wNunc0UN2Jo
    exista doua lucruri pe lumea asta care nu pot fi oprite si nici macar incetinite: timpul si gandul

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate cateodata nu conteaza numai finalul....conteaza cum si cum ai dus batalia.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere